Luxația de rotulă reprezintă o afecțiune ortopedică comună la câini, caracterizată prin deplasarea rotulan din poziția sa normală în șanțul femural. Această problemă poate afecta una sau ambele membre posterioare și poate varia de la forme ușoare, care produc disconfort ocazional, până la cazuri severe care necesită intervenție chirurgicală.
Anatomia normală și mecanismul luxației
Rotula sau “osul genunchiului” este un os mic, rotund, situat în fața articulației genunchiului, încorporat în tendonul musculului cvadriceps. În condiții normale, rotula alunecă în sus și în jos într-un șanț numit trohlea femurală, situat pe partea frontală a femurului, permițând flexiunea și extensia normală a genunchiului.
Luxația apare când rotula iese din acest șanț și se deplasează lateral (spre exterior) sau medial (spre interior). Luxația medială este mult mai frecventă, în special la rasele mici, reprezentând aproximativ 75% din cazuri, în timp ce luxația laterală este mai comună la rasele mari.
Deplasarea rotulan duce la disfuncția mecanismului de extensie al genunchiului, afectând capacitatea câinelui de a și întinde complet membrul posterior și provocând o mersul anormal característic.
Tipuri și grade de luxație
Luxația de rotulă se clasifică în patru grade de severitate. Gradul I implică luxația intermitentă care poate fi redusă manual, câinele prezentând șchiopătat ocazional, dar poate reveni la mersul normal când rotula se repoziționează spontan.
Gradul II se caracterizează prin luxații mai frecvente care necesită manipulare manuală pentru repoziționare. Câinele poate merge normal perioade scurte, dar șchiopătatul devine mai frecvent și mai proeminent.
Gradul III presupune luxația permanentă a rotulan, care poate fi repoziționată manual temporar, dar se luxează imediat din nou. Câinele prezintă șchiopătat constant și evită să pună greutatea pe membrul afectat.
Gradul IV reprezintă forma cea mai severă, cu luxația permanentă și imposibilitatea de repoziționare manuală. Câinele nu poate să își sprijine greutatea pe membrul afectat și prezintă deformări vizibile ale extremității.
Cauze și factori predispozanți
Luxația de rotulă poate fi congenitală (prezentă de la naștere) sau dobândită în urma unei traumatisme. Forma congenitală este mult mai frecventă și rezultă din anomalii de dezvoltare ale structurilor articulației genunchiului, inclusiv un șanț trohlear prea puțin adânc sau malformații ale femurului.
Predispoziția rasială este evidentă, cu rase mici precum Yorkshire Terrier, Chihuahua, Pomeranian, Boston Terrier și Cocker Spaniel fiind mai susceptibile la luxația medială. Rasele mari precum Labrador, Golden Retriever și Saint Bernard sunt predispuse la luxația laterală.
Factorii genetici joacă un rol important, motiv pentru care câinii cu luxație de rotulă nu trebuie utilizați pentru reproducere. Obezitatea poate agrava problema prin creșterea stresului mecanic asupra articulației genunchiului.
Traumatismele, cum ar fi căderile sau accidentele, pot provoca luxația acută la câini fără predispoziție anatomică. În aceste cazuri, luxația poate fi asociată cu alte leziuni ale genunchiului, inclusiv rupturi de ligamente.
Simptome și manifestări clinice
Simptomul principal al luxației de rotulă este șchiopătatul intermitent sau permanent al membrului posterior afectat. În formele ușoare, câinele poate să “sară” ocazional pe trei picioare pentru câțiva pași, apoi să revină la mersul normal.
Mersul anormal poate include rotirea membrului spre interior (în luxația medială) sau spre exterior (în luxația laterală), dând aspectul de “picior arcuit”. Câinele poate evita să pună toată greutatea pe membrul afectat, rezultând într-un mers prudent sau rigid.
Durerea poate fi prezentă, în special în fazele acute sau când luxația este asociată cu traumatisme. Unii câini prezintă sensibilitate la palparea genunchiului sau rezistență la manipularea extremității afectate.
În cazurile cronice, poate apărea atrofia musculaturii membrului afectat din cauza utilizării reduse. De asemenea, pot se dezvolta modificări artrozice secundare la nivelul genunchiului, agravând simptomele și disconfortul.
Diagnostic și evaluare
Diagnosticul luxației de rotulă se bazează pe examinarea fizică și palparea articulației genunchiului. Veterinarul poate simți deplasarea rotulan și poate evalua gradul de luxație prin manipularea articulației.
Radiografiile sunt esențiale pentru evaluarea completă a problemei, permitând vizualizarea anatomiei osoase, a gradului de deformare și a eventualelor modificări artrozice asociate. Proiecțiile multiple sunt necesare pentru o evaluare completă.
Examinarea în mișcare permite observarea mersului anormal și a impactului funcțional al luxației. Veterinarul va evalua cum afectează problema activitatea zilnică și calitatea vieții câinelui.
Opțiuni de tratament
Tratamentul conservator este potrivit pentru cazurile de grad I și unele cazuri de grad II cu simptome minime. Acesta include gestionarea greutății, exerciții controlate pentru întărirea musculaturii și administrarea de suplimente pentru sănătatea articulațiilor.
Fizioterapia poate fi benefică pentru întărirea musculaturii cvadriceps și îmbunătățirea stabilității articulației genunchiului. Exercițiile în apă sunt deosebit de utile pentru dezvoltarea musculaturii fără stresul excesiv asupra articulației.
Managementul durerii prin utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate oferi confort în fazele acute sau în cazurile cu modificări artrozice secundare. Suplimentele cu glucozamină și condroitină pot sprijini sănătatea cartilajului articular.
Intervenția chirurgicală
Chirurgia este recomandată pentru cazurile de grad III și IV, precum și pentru cazurile de grad II cu simptome severe sau progresive. Obiectivul principal este repoziționarea rotulan în șanțul trohlear și prevenirea luxației recurente.
Tehnicile chirurgicale includ adâncirea șanțului trohlear (trohleoplastia), relocarea inserției tendonului rotulan (transpoziția tuberculului tibial) și reorientarea forțelor musculare prin tehnici de țesuturi moi.
Recuperarea postoperatorie necesită restricționarea activității timp de 6-8 săptămâni, urmată de un program gradual de reabilitare. Prognosticul este în general bun pentru cazurile operate corespunzător, cu rata de succes de peste 90% pentru majoritatea tehnicilor.
Prognostic și management pe termen lung
Prognosticul depinde de gradul luxației, vârsta câinelui la momentul tratamentului și prezența modificărilor artrozice secundare. Cazurile diagnosticate și tratate timpuriu au prognostic mai bun.
Complicațiile pe termen lung pot include dezvoltarea artrozei secondary, în special în cazurile netratate sau tratate tardiv. Menținerea unei greutăți corporale optime și exercițiile regulate pot minimiza aceste riscuri.
Monitorizarea regulată este importantă pentru detectarea semnelor de progresie sau complicații. Proprietarii trebuie să fie atenți la modificările mersului sau la apariția semnelor de durere și să consulte veterinarul prompt când apar astfel de probleme.
Luxația de rotulă este o afecțiune tratabilă când este diagnosticată și gestionată corespunzător. Cu tratamentul adecvat, majoritatea câinilor pot duce o viață activă și confortabilă, indiferent de severitatea inițială a problemei.
